CARITATE S-a născut într-o familie de ţărani, la 30 de km de Timişoara. Ambiţia l-a împins pe băiatul din Satchinez să urmeze un liceu la oraş. Între 1869 şi 1872 a studiat Dreptul la Budapesta. Întors la Timişoara, Emanuil Ungureanu şi-a pus cunoştinţele şi averea la dispoziţia şcolii româneşti.

Profesa ca avocat la Timişoara. În paralel, însă, încerca să convingă autorităţile că progresul nu poate fi decât o consecinţă a culturii. Numărul şcolilor trebuia să crească, tinerii şi femeile să aibă acces la învăţătură, presa românească trebuia sprijinită.

–––––––––––––––––––––––––––––

CITEȘTE ȘI:

PRINŢESA GISELA ŞI PRIMUL ORFELINAT, PE STRADA ŞANŢULUI – Nu sunt mulţi monarhii care şi-au transformat palatele în spitale militare pe timp de război.

–––––––––––––––––––––––––––––

Jumătate din avere pentru construcţia unui sediu

Emanul Ungureanu nu a ezitat să sprijine cu propria avere instituţiile de învăţământ. Aşa s-a întâmplat cu alumneul din Timişoara, Şcoala superioară de fete din Lugoj, Şcoala superioară de fete din Arad sau Gimnaziul din Arad.

După unirea Banatului cu România, Ungureanu a fost numit inspector cultural. În 1920, ajuns preşedinte al Casei de Educaţie Naţională, filiala Timişoara, îşi cheltuie o jumătate din avere pentru a construi un sediu al instituţiei. Astăzi, un liceu din Timişoara şi o stradă din centrul oraşului îi poartă numele, în semn de recunoştinţă.