GALERIE FOTO: Cum a dispărut centura de fortificaţii a Timişoarei

La sfârşitul secolului al XIX-lea, viaţa cotidiană a timişorenilor era alertă. Cetatea Timişoarei şi porţile care o ferecau în fiecare seara erau o piedică în calea unui oraş aflat într-o continuă mişcare. Autorităţile vremii nu au şovăit: până în 1910, aproape întreaga reţea de fortificaţii a oraşului a căzut. Nu în faţa duşmanilor, ci a modernizării.

Fortificaţiile care apărau Timişoara ocupau o suprafaţă impresionantă de 138 de hectare. Zidul principal care lega cele nouă bastioane era apărat de trei centuri de ziduri. În secolul al XVIII-lea, prin cele două şanţuri ale cetăţii bastionare curgeau apele Begăi. Apa afecta puternic zidurile aşa că s-a renunţat la această măsură, care urma să fie reluată doar în cazul unui asediu.

defortificare 3

Dincolo de cetate, din motive de siguranţă, se întindea un câmp larg, complet neconstruit. Tot pentru siguranţă, seară de seară porţile cetăţii erau încuiate.
defortificare 1

Chiar în faţa teatrului se afla Poarta Petrovaradinului, în zona hotelului Continental de azi se afla Poarta Transilvaniei, iar unde astăzi ne plimbăm prin Parcul Botanic exista cândva Poarta Vienei.

CITEŞTE ŞI: Cele mai spectaculoase imagini cu oraşul traversat de calea ferată

Până în 1891, toate cele trei porţi ale cetăţii au fost desfinţate. Circulaţia tramvaielor, dar şi a autovehiculelor, a intrat într-o eră nouă. Un val de muncitori, unii veniţi din afara oraşului şi stabiliţi împreună cu familiile la Timişoara, contribuia la marea defortificare începută în 1892. Au fost recuperate în jur de 26 de milioane de cărămizi, pe care autorităţile le-au vândut pentru ridicarea de noi edificii.

defortificare 2

Între 1892 şi 1910, parcelele eliberate de construcţie sunt cultivate cu porumb sau servesc drept păşuni pentru animale.

În 1902 se încheie prima etapă a demolărilor şi autorităţile îşi respectă promisiunea făcută armatei: construiesc în locul fortificaţiilor o serie de clădiri militare, între care închisoarea și tribunalul garnizoanei. Pe terenurile eliberate sunt ridicate Liceul de Fete (1903), Liceul de stat C.D. Loga (1903), Poşta (1910) şi marile bulevarde centrale pe care se circulă şi astăzi.

Reclame

9 răspunsuri la „GALERIE FOTO: Cum a dispărut centura de fortificaţii a Timişoarei

  1. Fortificatiile Timisoarei nu erau de tip Vauban ci o combinatie de sitem franco-german: Pagan-Muller. La momentul proiectarii Timisoarei 1717, Vauban era mort deja de 10 ani . In afara de asta, Atat Savoya cat si Mercy s-au implicat activ in procesul de proiectare a fortificatiilor, abii fiind dusmani declarati ai lui Vauban, cu care s-au si intalnit pe campul de lupta ca adversari nu de putine ori. Vauban , marele maresal al Frantei a avut la activ doar 3 sisteme de fortificare, niciunul nu a fost folosit la Timisoara din 2 motive: 1. Niciunul nu se preta pentru soluri mlastinoase, toate 3 avand fundatii de caramida, in timp ce la Timisoara fundatiile au fost pepiloti si grinzi din lemn. 2. La data proiectarii Timisoarei sistemele lui Vauban erau deja depasite tehnologic, datorita inventarii . Elementele specifice fortificatiilor Vauban sunt ale bastioanelor (vezi Alba Carolina), dar si Turnurile Bastion amplasate in varful contragazilor detasate din corpul bastionului de baza, elemente ce nu au existat la Timisoara ( vezi Landau sau Neef Breisach, doua din capodoperele maresalului Vauban).Demolarea fortificatiilor incepe in 1892 la initiativa Primarului de atunci si nu in 1891. Daca ati fi postat si o harta cu cetatea ati fi vazut ca existau pana in 1892 3 centuri de ziduri si nu 2 cum sustineti in articol, Inca o eroare este referirea la dincolo de ziduri>? Nu. Ultima centura de fortificatii era alcatuita exclusiv din contragarzi si redane (simple , triple si duble>, dupa Contraescarpa santului centurii a 3-a urma si -panta de pamant inclinata inspre atacator. De la glacis si pana la contraglacis exista intradevar o zona plata libera, care nu era nicidecum . Acea zona se chema care era interzisa oricarui tip de construire tocmai pentru ca aparatorii sa poata avea vizibilitate maxima iar dusmanii sa nu se poata ascunde dupa obsacole. Dupa defortificare, acea zona a fost umpluta de parcuri, care astazi formeaza minunata centuura verde din centrul orasului. Portile intradevar se inchideau la ora 10 seara insa podurile pe lant nu se mai ridicau. Ultima ridicare de pod s-a facut in timpul asediului din 1848-1849. Timisoara a fost singura cetate din estul europei care nu a fost cucerita niciodata, chiar daca pe intreaga sa existenta a vazut doar un singur asediu. deasemenea Cetatea Timisora a fost si este inca singurul Oras Ideal din Romania.

  2. In interiorul Cetății, exista câteva palate, construite in a doua jumătate a sec. XIX si a căror monografie, ma gândesc ca dacă exista material documentar pertinent, poate ar putea fi pe viitor prezentata, asa cum este si cazul Palatului Dicasterial. Chiar dacă ele nu sunt declarate monumente istorice, contribuie la ținuta arhitectonica a orașului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s