Povestea valului cu peşti

Greu trebuie să fi fost traiul locuitorilor Timişoarei vreme de 164 de ani, cât a durat stăpânirea otomană. Din 1552 şi până în 1716 foametea nu a ocolit în mulţi ani oraşul. Un fenomen ieşit din comun avea să se petreacă chiar când populaţia avea mai mare nevoie de hrană.

Timişoara la 1686 (Giuseppe Longhi, Bologna, Biblioteca Naţională Széchényi – Budapesta)

Cetatea era sub asediu şi oamenii înfometaţi. Tocmai atunci, pe râul ce trecea prin mijlocul Timişoarei, s-a întâmplat o minune. Consemnată de scribul turcilor din acea vreme, spahiul Ali, istoria valului cu peşti trezeşte şi astăzi mirarea.

Minunea de pe râu

Se spune că peştii erau atât de numeroşi, încât până şi femeile şi copiii îi puteau prinde. Locuitorii cetăţii s-au aruncat în apă cu ce le-a căzut în mână şi numai cei care nu şi-au dorit nu au plecat acasă cu mâncare pentru câteva mese.

Citeşte şi: Cum era să dispară Catedrala Mitropolitană din Timişoara

Un episod asemănător s-a petrecut şi în vara lui 1716. Numai că “valul” era mai puternic. Puţini au reuşit să oprească în palmele lor peştii care înotau cu repeziciune. Mai mult, în 1716, norocul s-a întors împotriva pescarilor de ocazie, căci masa “căzuta din cer” i-a îmbolnăvit grav.

Anunțuri

Un răspuns la „Povestea valului cu peşti

  1. Pingback: Sfântul Iosif salvează cetatea de flăcări | mercy timisoara·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s